De la introducerea lor în secolul al XVI-lea, ceasurile de buzunar au fost un simbol al prestigiului și un accesoriu esențial pentru domnul bine îmbrăcat. Evoluția ceasului de buzunar a fost marcată de multe provocări, progrese tehnologice și setea de acuratețe. Mișcările ceasurilor de buzunar în mod specific au suferit o transformare semnificativă datorită evoluției diferitelor dispozitive de cronometrare. De la încercările timpurii de reglare a preciziei timpului până la dezvoltarea unor mișcări mai sofisticate, istoria ceasurilor de buzunar are multe de spus despre progresul dispozitivelor de cronometrare.
În această postare pe blog, ne vom scufunda în evoluția mișcărilor de ceasuri de buzunar din secolul al XVI -lea până la 20. Vom explora încercările timpurii de precizie prin introducerea scăpării Verge în secolul al XVII -lea, scăparea pârghiei elvețiene în secolul al XIX -lea și căutarea unei precizii extreme cu dezvoltarea cronometrului.
1.. Primele mișcări de ceas de buzunar au fost introduse în secolul al XVI -lea și au fost făcute din fier și alamă.
Evoluția mișcărilor de ceasuri de buzunar este un studiu fascinant care poate fi urmărit până în secolul al XVI -lea. În acest timp, au fost introduse primele mișcări ale ceasului de buzunar și au fost realizate în primul rând din fier și alamă. Aceste mișcări timpurii de ceas de buzunar au fost destul de de bază și nu au inclus unele dintre mecanismele sofisticate pe care le vedem în ceasurile de buzunar moderne. De -a lungul timpului, producătorii de ceasuri și -au perfecționat meșteșugurile și au introdus noi îmbunătățiri la proiectele mișcărilor de ceasuri de buzunar. În secolele XVII și XVIII, de exemplu, adăugarea de bilanț a făcut ca ceasurile de buzunar să fie mai precise și precise. Evoluția a continuat în secolele XIX și XX, producătorii de ceasuri introducând noi mecanisme precum scăparea pârghiei, ceea ce a îmbunătățit precizia și mai mult. Evoluția mișcărilor de ceas de buzunar în timp este un testament al ingeniozității umane și al avansării tehnologice.
2. În secolul al XVII -lea, ceasurile de buzunar au început să prezinte o roată de echilibru și un spring de păr, ceea ce a îmbunătățit precizia.
Evoluția mișcărilor de ceas de buzunar din secolul al XVI -lea până la 20 poate fi urmărită prin mai multe evoluții cheie care au transformat exactitatea și mecanica acestor ceasuri. O astfel de dezvoltare a avut loc în secolul al XVII -lea, când ceasurile de buzunar au început să prezinte o roată de echilibru și un păr de păr. Aceasta a reprezentat o îmbunătățire semnificativă a preciziei față de modelele anterioare. Înainte de această dezvoltare, Pocket Watches s -a bazat pe un sistem de evacuare Verge care a efectuat o precizie limitată. Roata de echilibru și părul de păr au permis o cronometrare mai precisă și o portabilitate crescută, făcând ca ceasurile de buzunar să fie un instrument și mai esențial pentru profesioniști și persoane fizice deopotrivă. Introducerea acestor componente a deschis în continuare calea pentru mecanica în miniatură a ceasurilor de buzunar și a contribuit la stabilirea fundamentului pentru mișcările complexe care vor continua să evolueze până în secolul XX.
3. Secolul al XVIII -lea a înregistrat introducerea scăpării cilindrilor, ceea ce a îmbunătățit în continuare precizia.
Evoluția mișcărilor de ceasuri de buzunar din secolul al XVI -lea până la secolul XX a înregistrat evoluții semnificative care au îmbunătățit precizia și funcționalitatea. Secolul al XVIII -lea s -a dovedit a fi o perioadă crucială în această evoluție pe măsură ce a fost introdusă scăparea cilindrilor, revoluționând precizia timpului. Evadarea cilindrilor este un tip de evadare care folosește un role în formă de cilindru în loc de scăparea tradițională a pârghiei. Acesta a permis ceasurilor de buzunar pentru a menține timp precis pentru perioade mai lungi, prin reducerea frecării și purtarea componentelor mecanice ale ceasului. Evadarea cilindrilor a fost un pas cheie în dezvoltarea mișcărilor moderne de ceas de buzunar care le -au permis ceasorilor de ceasuri să producă ceasuri mai precise și mai fiabile, ceea ce le face mai mult disponibile publicului larg.
4. În secolul al XIX -lea, a fost introdusă scăparea pârghiei, care este încă folosită în ceasurile de buzunar moderne.
Secolul al XIX -lea a marcat o etapă semnificativă în evoluția mișcărilor de ceasuri de buzunar odată cu introducerea scăpării pârghiei, care este încă folosită în ceasurile moderne de buzunar. Înainte de aceasta, au fost utilizate pe scară largă modele mai vechi, cum ar fi Verge și Fusee. Evadarea pârghiei a fost dezvoltată de Thomas Mudge în 1755 și a fost rafinată de -a lungul anilor până când a devenit standardul pentru acuratețe și fiabilitate în procesul de ceasornic. Acest nou design a redus frecarea și a îmbunătățit exactitatea ceasului. Componentele sale principale au inclus o furculiță de palete, care s -a angajat cu roata de evacuare, care la rândul său a controlat roata de echilibru. Chiar și după introducerea mișcării de cuarț în secolul XX, mulți pasionați de ceasuri de buzunar încă premiau scăparea clasică a pârghiei pentru valoarea sa istorică și tradițională.
5. Secolul al XIX -lea a înregistrat și introducerea scăpării de ancorare elvețiană, care a fost adoptată pe scară largă.
Mișcările ceasului de buzunar au început să evolueze rapid în secolul al XIX -lea. Una dintre cele mai semnificative evoluții în această perioadă a fost introducerea scăpării de ancoră elvețiană, care a fost adoptată pe scară largă. Această avansare a fost o descoperire semnificativă pentru industria ceasurilor, deoarece a deschis calea creării de ceasuri mult mai precise. Până atunci, se știe că ceasurile de buzunar au pierdut cantități considerabile de timp și a existat o cerere pentru ceasuri mai precise. Evadarea elvețiană de ancoră a fost o îmbunătățire semnificativă față de evadarea anterioară a cilindrilor, care a fost folosită în majoritatea ceasurilor de buzunar din acea vreme și a devenit curând standardul din industrie. Evadarea de ancoră este încă folosită astăzi, peste 150 de ani mai târziu și este una dintre cele mai importante invenții din istoria ceasornicarului.
6. La sfârșitul secolului al XIX -lea, a fost introdusă mișcarea bijuterii, care a folosit bijuterii sintetice pentru a reduce frecarea și a îmbunătăți precizia.
La sfârșitul secolului al XIX -lea a marcat o nouă eră în evoluția mișcărilor de ceasuri de buzunar odată cu introducerea mișcării bijuterii. Mișcarea bijuteriei a fost o schimbare semnificativă de la mișcările anterioare ale ceasului de buzunar, deoarece a folosit bijuterii sintetice în locul rulmenților metalici. Scopul principal al acestor bijuterii a fost reducerea frecării și îmbunătățirea exactității ceasurilor de buzunar. Utilizarea bijuteriilor sintetice în mișcările ceasului de buzunar a fost un schimbător de jocuri care a îmbunătățit semnificativ tehnologia de ceas de buzunar. Această inovație a deschis, de asemenea, calea dezvoltării ceasurilor moderne care încă mai folosesc bijuterii sintetice astăzi pentru a reduce fricțiunile în mișcările lor. Mișcarea bijuteriilor a marcat un moment de cotitură crucial în evoluția mișcărilor de ceas de buzunar, iar moștenirea ei trăiește în ceasornicile moderne.
7. La începutul secolului XX a înregistrat introducerea mișcării de cuarț, care a revoluționat cronometrarea.
La începutul secolului XX a marcat un moment de cotitură semnificativ în evoluția mișcărilor de ceas de buzunar odată cu apariția mișcării cuarțului. Această inovație a fost posibilă prin descoperirea proprietății piezoelectrice a Quartz Crystal - ceea ce înseamnă că generează energie electrică atunci când este supusă presiunii mecanice. Prin utilizarea acestei proprietăți, mișcarea de cuarț ar putea oferi un mijloc mai precis de măsurare a timpului în comparație cu mișcările mecanice anterioare. În plus, mișcarea cuarțului a fost, de asemenea, mai accesibilă pentru a produce și, prin urmare, a făcut ca ceasurile de buzunar să fie mai accesibile pentru mase. Adoptarea mișcărilor de cuarț a avut implicații de anvergură și a revoluționat domeniul de cronometrare nu numai în ceasurile de buzunar, ci și în alte dispozitive de cronometrare.
8. Mișcarea cuarțului a fost urmată de introducerea mișcării automate, care folosește mișcarea încheieturii purtătorului pentru a vânt ceasul.
Evoluția mișcărilor de ceasuri de buzunar din secolul al XVI -lea până la secolul XX este o călătorie fascinantă, prezentând mai multe minunate inginerești. La mijlocul secolului XX, mișcarea de cuarț a revoluționat industria de ceasuri cu precizia și fiabilitatea excepțională. În urma acestei invenții, a fost introdusă mișcarea automată, răspunzând nevoilor consumatorilor pentru o opțiune mai convenabilă și mai mică de întreținere. Mișcarea automată folosește mișcarea încheieturii purtătorului pentru a vânt ceasul, eliminând necesitatea unei rutine de înfășurare zilnică. Această inovație a făcut posibilă funcționarea ceasului fără o baterie sau un mecanism de înfășurare manuală alimentat cu arc, asigurând în același timp perpetuitatea puterii. Datorită mișcării automate, ceasurile de mână au devenit un dispozitiv mai practic și mai funcțional, în cele din urmă preluând piața și făcând ceasurile de buzunar un articol al unui colecționar.
În concluzie, evoluția mișcărilor ceasului de buzunar este o călătorie fascinantă care se întinde pe secole. De la cele mai timpurii mișcări de evacuare la Verge până la mișcările cronometrice complexe și precise ale secolului XX, Pocket Watch a suferit schimbări semnificative și progrese tehnologice. Pocket Watch a servit ca simbol al stilului, statutului și utilității de -a lungul istoriei, iar evoluția sa este un testament al ingeniozității și inovației umane. Chiar dacă tehnologia a înlocuit ceasurile de buzunar cu dispozitive moderne, acestea rămân o piesă semnificativă din istoria ingineriei mecanice și un obiect de fascinație pentru colecționari și entuziaști deopotrivă.
